De ce blog?...Probabil ca răspunsul la întrebare e previzibil de simplist si deloc spectaculos - dorinţa de a scrie. Totuşi, este unul sincer, de care am devenit conştientă relativ tarziu, în raport cu momentul aparitiei "dorinţei".
De fapt, am observat ca inhibarea unei dorinţe de acest tip devine o acţiune dificil de controlat în timp, motiv pentru care consider (acum) ca ea merită valorificata încă din starea ei incipientă. Astfel, ghidandu-ma după considerente precum: "Orice lucru are un inceput." si "Niciodată nu e prea tarziu."(da..), accept intr-un final provocarea, lasand lucrurile sa decurgă natural si sperand ca blogul in sine nu-mi va crea nici un fel de "probleme"(suna exagerat, dar obisnuiesc sa iau in calcul părţile negative - de cele mai multe ori). Privind insa cu mai mult optimism viitorul nou-creatului blog, aştept "beneficiile" (legate strict de dezvoltarea personală) pe care anii, in fond, trecerea timpului mi le va releva. Mai mult, dacă ar trebui sa analizez cauza cauzei (pentru a fi si mai precisă), cred ca aceasta dorintă de a scrie e motivata la randul ei de o "dezordine" a gandurilor si impresiilor pe care mi le formez/schimb în mod constant si pe care simt nevoia sa le contabilizez intr-o masura mai mica sau mai mare. Asta e tot. Cred.
P.S: Evident, imaginea nu are legatura cu textul. Sau poate da.[...] Intotdeauna mi s-au parut inutile P.S.-urile...(in cel de fata, aparenta inutilitate e voluntara)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu